Sunt concepte din filozofia chineză ce încearcă să explice faptul că toate manifestările din natură sunt supuse unor forţe antagoniste dar complementare numite Yin şi Yang. Orice proces din natură conţine şi o parte Yin şi o parte Yang.


Yang -elementul masculin. Acestui principiu iau fost atribuite unele caracteristici: strălucitor, luminos, dar din alt punt de vedere este superficial, prin modul de abordare a unor probleme, complicat, repede, activ, brut. Persoanele de tip Yang sunt persoane extrovertite, active cu multe iniţiative, cu păr roşu (foarte Yang) sau blond (Yang), foarte energici, implicaţi în tot felul de proiecte. Au o memorie extraordinară, sunt total lipsiţi de imaginaţie, pot reda pasaje diverse din diferite cărţi dar nu pot lega două noţiuni pentru a crea ceva nou. Doresc să facă sport, mişcare. Cărţile citite de ei stau în capul lor ca în o bibliotecă fără să se facă legături între noţiunile dintre ele. Aceste persoane sunt coşmarul cercetării moderne, cu energia lor debordantă împing cercetarea în tot felul de direcţii fără a avea o contribuţie în acest domeniu, o corabie fără cîrmă şi fără busolă în voia soartei. Aceste persoane nu au  sentiment de vină orice ar face.


Yin –elementul feminin- retras, umbrit, introvertit, profund în abordarea unor probleme, simplu, încet, pasiv. Persoane brunete (foarte Yin), persoane cu păr castaniu (Yin). Aceste persoane sunt mai puţin active, sunt văzute chear fiind leneşe de către cei din jur. Orice carte ce o citeşte trebuie să facă legături cu ce a citit înainte, lasă cartea şi citeşte cartea de mai înainte. Pentru a fi mai sigur de ce a citit. Unele dintre ele au o memorie mai slabă reţinînd numai principiile de funcţionare ideile principale. Persoane obeze, blînde, îngăduitoare, tolerante, visătoare. Au o capaciate de a decide mai redusă, făcînd tot felul de planuri, etc..
Prin tot felul de cercetări, inovaţii, descoperiri viaţa de zi cu zi  s-a complicat  pierzînd echilibru devenind foarte Yang. Treptat, treptat acest dezechilibru s-a mutat şi în societate şi în mai toate domeniile, inclusiv în medicină. Prin aceasta a apărut o medicină superficială foarte luminoasă puternică, bogată pe de o parte iar pe de altă parte  superficială, arogantă, mincinoasă, dornică de realizări rapide, dornică de a simplifica orice proces, inclusiv actul medical. Un alt necaz este că cercetarea nu este deschisă la nou fiind superficială, necesită fonduri extraordinar de mari pentru a o derula, este de multe ori complet inutilă. Prin forţarea unor soluţii imediate la unele probleme se generează de multe ori erori care mai departe, tot din mîndrie, se continuă perpetuarea erorilor, acestea fiind sămînţa catastrofei din mai toate domeniile.
Un exemplu este şi cercetarea H.I.V.


S-au scris mii de cărţi în acest domeniu dar nu s-a consultat nici un bolnav.
Se caută tot felul de gene, de soluţii de compromis care nu ajută la un pacient. Omul s-a născut cu bagajul de gene şi nu poate fi schimbat. Deci unele din aceste cercetări sunt complet inutile.


Prima dintre aceste minciuni este aceea că există H.I.V. 1, minciună ce a apărut din un mod destul de superficial de a trata problema. Pe de o parte la această eroare a contribuit şi simplificarea actului medical prin înlăturarea definitivă a consultării în amănunţime a bolnavului iar pe de altă parte se introduc în timpul consultaţiei mai multe verigi care mai de care mai şubredă şi mai putredă (tot felul de teste de urină, de sînge, de anticorpi). Dacă un bolnav (un singur bolnav aţi citit bine nu au consultat pînă în momentu de faţă nici un bolnav)  ar fi consultat în amănunt ar fi tras concluzia că H.I.V. 1 este o parotidită cronică, de unde ar fi reieşit clasificarea corectă a virusului.


Mai apoi s-a completat cu altă mincină aceea că este un virus ce atacă sistemul imunitar, că aceste particule virale au unii receptori cu care se fixează pe membrana celulelor ţintă, etc.. Aceasta este total greşit, deoarece acest tip de virus prin toxinele emise în organism blochează de fapt producerea de lipide şi proteine astfel încît organismu nu mai poate să hrănească celulele şi duce la distrugerea sistemului imunitar. Celulele din sistemul imunitar confundă glicoproteinele cu care sunt învelite particulele virale cu proteine necesate lor şi de aceea particulele virale sunt atrase în interiorul  unor celule din organism. Totodată pe o parte din proteinele circulante se fixează toxine ale virusului penetrînd mai bine celulele organismului.  Pornind de la acestă minciună s-a trecut la realizarea medicamentelor numite inhibitori de protează ce blochează intrarea virusului în celule. Orice celulă are nevoie în timpul funcţionării de unele lipide şi proteine şi de aceea pe suprafaţa celulelor sunt unii receptori ce se ataşează de proteinele respective din sînge, pentru a le introduce în celulă. H.I.V. are un înveliş ce păcăleşte celulele respective. Prin blocarea intrării în celule a proteinelor se distrug acele celule din organism, inclusiv sistemul imunitar. Această minciună se continuă pentru a stoarce cît mai multe fonduri în domeniu acesta.


O altă minciună este că H.I.V. intră în celulă prin membrană şi ajunge în nucleu ce nu este adevărat. Celula în construcţia ei are unele sectoare separate între ele prin nişte membrane aflate în citoplasmă, unele mai comlexe au alcătuirea unor cepe cu mai multe straturi, fiecare strat este separat cu o barieră cu unele filtre electro-chimice ce permit trecerea unor singure substanţe cu ajutorul unui receptor, de unde rezultă imposibilitatea trecerii proteinelor virale de la exteriorul celulei atacate spre interior. Singura explicaţie pertinentă este aceea că H.I.V. pătrunde în celulele afectate prin un reticol endoplasmatic prin care este hrănit nucleul celulei. De obicei eu cred că pătrunde în nucleu numai fragmentul de ARN viral şi reverstranscriptaza ce este ataşat de fragmentu ARN. S-au propus realizarea unor medicamente pentru blocarea cică a replicării ARN viral ce duce la imposibilitate tuturor celulelor de a se repara în timpul vieţii, reducînd durata de viaţă a pacienţilor, producînd tot felul de boli degenerative.
Nu se poate ca să fii angajat în tot felul de lupte interne şi externe, să învesteşti miliarde de dolari în o armată pentru a impune punctul de vedere unor state mai mici şi în acelaşi timp să coboare peste statul respectiv  Duhul Sfînt. De aici multitudinea de secte şi de rătăciri ce vin din această ţară. Este în acest moment singura ţară din lume care folosea muniţia cu multiplă fragmentare la armele sale (M 16). La impactul cu adversarul se fragmentează glonţul în o multitudine de schije ce duc la omorîrea în mod sigur a adversarului. Acest tip de muniţie este interzisă de mulţi ani.
Prin complicarea societăţii din statele foarte dezvoltat, se complică şi cercetarea, devin tot mai superficiali aceşti cercetători. Unul din dezavantaje este împărţirea cercetărilor în mai multe felii pentru a fi integraţi tot mai mulţi cercetători. Un alt aspect este că fiecare cercetător este reponsabil de o mică felie din această cercetare. Un alt aspect negativ este încercarea acestor cercetători de a prezenta cît mai frumos cercetările începute, blocarea şi intimidarea altor cercetători prin acapararea aproape în totalitate a fondurilor.
Nu poţi fi în acelaşi timp în fruntea cercetării şi teroristul numărul unu  mondial. Aceste lucruri se exclud unu pe altul. Nu poţi găsi cercetători în o sală de culturism, de box. Nu poţi dimineaţa să iei steroizi şi să mergi la o sală de gimnastică iar seara să scrii poezii, să pictezi, să cînţi la vioară. Aceste lucruri sunt contrare, opuse de fapt.
CONCLUZIE

  • Societatea prin despărţirea părinţilor de copii, a dus la apariţia acestei probleme de unde mai apoi a apărut infectarea cu tot felul de boli inclusiv Mumps(H.I.V.), Sifilis, etc. deoarece copii erau din ce în ce mai lipsiţi de dragostea părintească, de un cămin cald şi de înţelegere. Prin vorbire, prin relaţii normale între părinţi şi copii, prin dragostea cu care părinţii ar trebui ca părinţii să dăruiască fiecărui copil, se formează un copil mai inteligent mai matur, mai integrat social.
  • Societatea prin superficialitatea cu care a privit evoluţia tratamentelor alopate, campaniile de vaccinare şi prin tolerarea acestor minciuni au dus la proliferarea acestor infecţii, la apariţia mai multor tipuri de tulpini a unor microorganisme mult mai virulente pentru om.
  • Societatea prin complicarea metodei de învăţămînt, a separate cercetarea de tratament, a introdus prea muţi oameni în acest lanţ şi de aici eşecul în rezolvarea acestor cercetări.
  • Societatea strîmbă a strîmbat oamenii, prin modifcarea relaţiei cu Dumnezeu, au apărut o multitudine de secte, asemeni evreilor care au cerut un idol cărora să se închine cît Moise a fost plecat pe un munte pentru a vorbi cu Dumnezeu.

 

Go to top