Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria medicinii este administrarea indirectă a clorului prin introducerea în apa de robinet în scopul dezinfectării ei. În cartea „Apa miracolul vieţii. Terapii interne cu apă” domnul Mihăiţă Toma afirmă că această metodă de dezinfecţie se utilizează din anii 1880-1900. Deşi are numeroase dezavantaje această este folosită deoarece este cea mai ieftină metodă de tratare a apei.
Printre aceste dezavantaje enumerăm:
Riscul de deces prin cancer este cu 93 % mai ridicat în cazul folosirii apei cu clor inclusiv la spălat.
Dr Josep Price în cartea sa apărută în anul 1968-1969 numită “Boli coronariene/colesterol/ clor” afirmă că una din principalele cauze ale arterosclerozei, infarctului miocardic şi accidentului vascular cerebral este clorul.
Clorul are acţiune şi prin reacţiile ce le au cu tot felul de metale grele cu care produce cloruri unele dintre acestea fiind solubile fiind asimilate de organism deşi în stare nativă organismul nu asimilează metalele respective.
HgCl2 şi CdCl2 sunt solubile dar puţin ionizabile în soluţii
FeCl2  , FeCl3 , BaCl2 , AlCl2 , CrCl3 , NiCl2 , ZnCl solubile.
Clorul produce săruri insolubile cu Ca şi Mg , ducînd la o lipsă din aceste elemente în organism. În această situaţie cea mai importantă dintre metalele pe care le pierde organimul este Ag deoarece AgCl este insolubilă.
După părerea domnul Mihăiţă Toma clorul în timpul folosirii apei la spălat se elimină din apa caldă şi prin respiraţie se absoarme direct în sînge. Clorul dizolvat în sînge se ataşează de membranele unor celule distrugîndu-le. O cauză agravantă a acestei situaţii este numărul redus de ioni de Ca şi Mg din sînge. Celulele afectate de către clor sunt apoi atacate de către sistemul imunitar ducînd la boli autoimune, hepatite, scleroză în plăci, etc..
Pentru a dezintoxica pacienţii ce au consumat în mod involuntar apǎ cu clor propun introducerea unei noi ramuri în homeopatie. Începuturile acestei ramuri au fost fǎcute prin apariţia ca remedii homeopate a unor cloruri, printre care enumerǎm cloruri ale Fe, ale Mg, etc..
Clorul este un gaz de culoare galbenǎ, prin stimularea adusǎ produce dezechilibre în zona trei focare.

Go to top