În ciuperca AMANITA PHALLOIDES se găsesc mai multe substanţe toxice cum ar fi: faloidina, faloina, falacidina, amanitinele (alfa, beta , gama ) şi un principiu hemolitic falina.

Cea mai importantă dintre toxinele este µ-amanitina. Această toxină este liposolubilă fiind cea mai repede absorbită în sânge, provocând primele leziuni hepatocelulare. Această toxină se fixează atât în ficat cât şi în rinichi determinând leziuni prin inhibarea RNA - polimeriza B extranuceară. Are loc, ca urmare, o alterare a sintezei ARN, alterarea sintezei proteinelor, inclusiv a sintezei lipoproteinelor.

Prin blocarea sintezei ARN (de către remediu homeopat), dar mai ales a proteinelor (se blochează enzima numită transcriptaza inversă ) se inhibă dezvoltarea virusului în interiorul celulelor afectate, a infectării în continuare a altor celule gazdă şi în acest fel se asigură începere procesului de vindecare a organismului.

Un alt argument în favoarea tratamentului este acţiunea diferită a intoxicaţiei asupra unor animale, şoarecele alb de laborator nu este afectat de consumul de AMANITA PHALLOIDES . Totodată acesta este imun la virusului HIV. Domnul Dr. Mike McCune a cercetat în laboratoarele universităţii din Stanford ( lângă San Francisco ) realizarea unui şoarece de laborator care să fie sensibil la virusul HIV. Aceasta sa realizat prin introducerea în organismul său a unor componente celulare  de provenienţă umană (din plămâni, ficat, intestin, creier ) interferând perfect cu organele sale naturale. Acestea sau făcut în urma unor laborioase lucrări de microchirurgie, sub microscop . Pentru realizarea acestui proiect a fost aleasă specia de şoareci „scid-scid” deoadece sistemul imunitar a acestor cobai este destul de slab dezvoltat în scopul evitării respingerii ulterioare a transplanturilor. Analizele ce au urmat au relevat ulterior că aceşti noi cobai posedă un sistem imunitar uman. 

Go to top