În evoluţia infecţiei cu virusul HIV la un pacient se deosebesc trei momente, caracterizate prin simptoame şi semne clinice specifice (6):

*perioada de incubaţie
*boala HIV acută şi boala seroconversiei
*boala HIV cronică

Totodată remarcăm că unele dintre manifestările clinice îşi au originea în dezvoltarea virusului în interiorul organismului uman denumite generic simptoame principale a virusului , iar alte manifestări sunt datorate prăbuşirii sistemului imunitar, infecţia cu germeni oportunişti şi /sau dezvoltarea unor tumori numite simptoame secundare ale infecţiei.

Perioada de incubaţie corespunde perioadei imediat următoare infectării. Această perioadă durează  5-12 săptămâni timp în care pacientul nu are nici un fel de suferinţe clinice. Testele de laborator nu evidenţiază prezenţa anticorpilor specifici în sânge .

Boala HIV acută şi boala seroconversiei Ce apare după 5-12 săptămâni de la infectare. Instalarea acestei etape coincide cu apariţia anticorpilor. Din simptoamele ce apar mai enumerăm febra, dureri musculare şi articulare stare de oboseala cu somnolenta dureri în gât. Demn de remarcat este apariţia hepatitei acuta cu icter şi creşterea transamnazelor (TGP).

Boala HIV cronică. Deosebim în aceasta etapa de evoluţie a SIDA apariţia unei stări de oboseala, transpiraţii nocturne similare tuberculozei pulmonare, stări subfebrile sau de febra, diaree, scăderea în greutate.

Virusul HIV face parte din clasa de virusuri numită retroviruşi  

Această clasă de viruşi (retroviruşi) este caracterizată prin  aceea că informaţia lor genetică se propagă în sens invers de la ARN la ADN, genele retrovirusului, formate din ARN, se pot multiplica, doar după ce este transformată în ADN-proviral.

Aceasta se realizează sub acţiunea unei enzime numită transcriptaza inversă.

ADN-ul nou format este integrat în materialul genetic propriu al celulei gazdă şi de fiecare dată când celula se divide noile celule rezultate conţin materialul genetic al virusului respectiv.   

În stadiul iniţial de evoluţie a bolii virusul intră in celula umană prin membrană. Mai apoi în stadiile mai avansate ale bolii pe măsură ce   ADN-ul proviral modifică noile celule virusul intră în interiorul nucleului acestora prin un reticul endoplasmatic, infectarea celulei fiind mult mai rapidă.

Go to top