După părerea mea infecţia cu HIV are în spate o traumă psihică ce ţine mai mult de relaţiile mai mult sau mai puţin normale cu  părinţii. Din acest punc de vedere pacientul pînă la un punct se aseamănă cu psora sifiliticum  din teoriile homeopate. Se diferenţiază în mai multe  categorii după trauma psihică care a produs aceasta:

*excesul de dragoste duce la supraaprecierea pacientului (sicoză)

*lipsa dragostei din partea părintelui de acelaşi sex ceea ce duce pentru a suplini această lipsă la relatii exagerate cu parteneri de acelaşi sex, 

*lipsa dragostei din partea părintelui de sex opus. ceea ce duce la relaţii cu mai muţi parteneri de sex opus.

*lipsa atenţiei din partea ambilor părinţi duce la excese în relaţii sexuale cu parteneri de ambele sexe.

Refacerea acestor legături se asigură o vindecare completă şi definitivă a acestor boli. Pentru aceasta este necesară tratarea şi a celui infectat dar şi a părinţilor. Acest tip de trauma a apărut cu mult timp în urmă datorită despărţitii dintre  părinţi şi copii în lungile campanii de vînătoare. Un alt aspect agravant al acestei boli este consumul de carne. Acest aspect a fost evidenţiat de Ing. Valeriu Popa, un cunoscut terapeut din România ce recomanda un regim alimentar sărac în carne.

O altă formă a acestei boli apare în cazul copiilor internaţi în leagăne de copii, creşterea de către unele rude apropiate, adoptaţi, etc.. În România fiind peste 50 % din copii infectaţi cu H.I.V. din Europa, o parte din ei fiind internaţi în acest fel de instituţii.

O altă formă a acestei boli este respingerea din primii ani de viaţă  a unui copil care s-a născut de alt sex decît cel cu care au planificat părinţii. Dacă respingerea are loc în primii ani de viaţă copilul va face printre alte boli ale copilăriei un oreion (mumps) pînă la vîrsta de 2 ani. Dacă respingerea are loc mai tîrziu, copilul va face această boală în jurul vîrstei de 20 de ani. Se întîmplă uneori ca primul copil să fie acceptat aşa cum este dar al doilea să fie respins deoarece au dorit alt sex al copilului. Am întîlnit această situaţie în cazul unei familii cu doi copii de acelaşi sex în care numai unul este infectat cu virusul H.I.V. pe cînd celǎlalt copil este bine sănătos.

O altă formă de îndepărtare între copii şi părinţi se întîlneşte în familiile cu mulţi copii.

O altă formă de înstrăinare apare în cazul copiilor apăruţi din relaţii sexuale ocazionale(întîlnit în cazul răspîndirii virusului H.I.V.1 în Haiti).  Aceasta s-a complicat cu o respingere socială a copiilor proveniţi din aceste relaţii dar şi a mamelor acestor copii. De aici în răspîndirea infecţiei  H.I.V. 1 în Haiti un rol deosebit de important l-a avut şi tuberculoza, apărută ca infecţie ce agravează evoluţia bolii.

Pe măsură ce se adîncesc aceaste breşe sistemul imunitar devine mai sensibil, mai vulnerabil la diverse infecţii.

Tuberculoza:Pe măsură ce apare de exemplu, respingerea socială datorită  bolii cu caracter sexual  apare şi o complicare a sănătăţii  cu o infecţie cu bacilul Koch.

Boli de piele : Dacă pacientul face o complicaţie sub forma unei respingeri din partea sa a condiţiei sale datorită infecţiei cu H.I.V., sistemul imunitat devine vulnerabil la o boală la nivelul pielii(variola ,varicela). Această respingere a condiţiei sale este cu atît mai profundă cu cît pacientul consideră o nedreptate faptul că s-a infectat.(apare un cancer de piele)

În cartea UN NOU MODEL DESPRE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ de George Vithoulkas se scot în evidenţă cîţiva factori ce agravează evoluţia infecţiei cu H.I.V., printre care: infecţii gonoreice, unele istorice de sifilis, tratamente cu antibiotice.

Numeroase alte studii aratǎ legătura între bolile venerice şi răspîndirea H.I.V.. De fapt sunt două feţe ale aceeaşi monede, neputînd despărţi infecţia cu H.I.V. de unele infecţii sexuale din antecedente.

Transmiterea de la părinte la copil a acestei boli este asigurată de aceea că un părinte ce nu a avut parte de dragoste din partea părinţilor în peste 90% din cazuri va trata cu aceeaşi răceală copilul său.

În cazul unui copil ce se naşte din o mamă seropozitivă, pentru a preîntîmpina infectarea noului născut se recomandă naşterea prin cezariană şi alimentarea artificială. Prin aceasta în 99 % din naşteri copilul este seropozitiv la naştere dar în primul an de viaţă învinge virusul imunodeficienţei umane(H.I.V.). Se evită contaminarea micuţului cu herpes sau alte infecţii de piele ce contribuie la distrugerea sistemului imunitar.

În concluzie această boală (H.I.V.) este o boală a societăţii ce prin cerinţele sale înstrăinează părinţii de copii iar pe de altă parte este o urmare a bulversǎrii relaţiilor interumane fireşti.

Din alt punct de vedere este o consecinţă a modului simplist de a trata pacienţii, de a ascunde eşecul în terapia tuturor infecţiilor virale.

Este un eşec datorită faptului că nu se tratează cauza ce a dus la apariţia infecţiei ci rezultatele ei.

Depresia este cred eu o urmare a unei sensibilităţi a organismului (auditivă, etc.). Această hipersensibilitate epuizează sistemul nervos central.

Alte boli a sistemului nervos sunt date de absenţa unor stimuli care duc la atrofierea unor părţi ale creierului uman, iar mai apoi aceste părţi sunt pe zi ce trece din ce în ce mai prost irigate.

Go to top