În acest capitol voi scoate în evidenţă unele discrepanţe între adevăr şi ceea ce au găsit cercetătorii în acest domeniu. Traducerea mai simplistă a titlului este creierul meu produce nişte gînduri deci trăiesc.

 Unii dintre cercetători au venit cu o idee că omul nu foloseşte la maxim potenţialul creierului, ceea  ce nu este adevărat. Cercetările moderne (prin intermediul rezonanţei magnetice se determină ce zone din creier sunt mai oxigenate ) au reliefat că la efectuarea unei singure activităţi se foloseşte o mică parte a creierului. Dacă se completează un rebus se foloseşte o anumită parte a creierului diferită dacă ai juca tenis de cîmp. Din această situaţie nu se poate folosi mai mult de 5-6% din creierul uman. Nu poţi merge pe bicicletă, completezi un rebus şi joci şah în acelaşi timp să cînţi la vioară.

 A circulat pe internet o informaţie falsă promovată de o companie ce produce maioneză. Această companie a afirmat că ceea ce produce toxiinfecţie alimentară la consumul de maioneză este ceapa, nu oul. Această afirmaţie este falsă. Această companie a pus în continuare că prin scoaterea din compoziţia maionezei a cepei produsul său este 100% sigur.

Compania a afirmat că ceapa tăiată lăsată în o cameră atrage în interiorul ei microbii din camera respectivă microbii se găsesc în interiorul cepei. Această metodă era folosită de unii fermieri din S.U.A. pentru a ucide bacteriile din o cameră. Voi demonstra că prin înşirarea unor minciuni(1) lîngă unele adevăruri(2), omiterea unor alte adevăruri ce ar incrimina compania(3), se creiază un nou adevăr care este de fapt o minciună, o eroare în cercetare.

1. Firmele ce produc maioneza au afirmat că pe feliile de ceapă se dezvoltă cu predilecţie bacteriile. Nu este adevǎrat!!!! Sucul de ceapă (zeama) este foarte bazic şi de aceea nu permite dezvoltarea pe feliile de ceapă tăiată şi lăsată mai mult timp în aer a multor dintre bacterii.(multe dintre produsele de curăţat inclusiv majoritatea săpunurilor sunt bazice de aceea distrug bacteriile). Treptat, treptat prin evaporarea sucului se pierde acestă capacite de apărare a cepei permiţînd în ultimă instanţă să fie invadată de către bacteriile din aer.

2.Ceapa tăiată prin substanţele ce le degajă omoară bacteriile din cameră, protejînd astfel persoanele din camera respectivă. Această afirmaţie este un adevăr. Aceste substanţe se simt, iritînd uşor ochii şi nasul.

3.Un alt aspect al problemei, neprezentat de companie este că oul prin conţinutul său de substanţe organice este mediul ideal de creştere a bacteriilor şi a viruşilor.

Prin acest mod de a aborda problema se deplasează atenţia de la principalul suspect în declanşarea toxiinfecţiilor alimentare (oul) spre un alt suspect inventat, de fapt un ţap ispăşitor(ceapa). Compania a afirmat că prin scoaterea cepei din maioneză, aceasta a devenit mai sigură. Problema eu cred că s-a rezolvat prin introducerea în compoziţia maionezei a unui colorant, conservant, corector de aciditate, etc..

Această politică a firmei de produs maioneza, prin acest circ declanşat, a îndepărtat atenţia opiniei publice de la toxicul utilizat, spre o falsǎ problemǎ.

Un alt aspect de modificare a cercetărilor în domeniul medial este inventarea H.I.V... Între anii 1970-1980 ca urmare a distrugerii sistemului imunitar de către vaccinuri, antibiotice, s-a dezvoltat şi a apărut aceste cazuri. Prin observarea la pacienţi a mai multor proteine de înveliş s-a inventat un nou virus care are cică 4 pînă la 5 proteine de înveliş. Testul Western Blot spune că dacă pacientul prezintă anticorpi la două proteine de înveliş atunci este infectat cu H.I.V.. De fapt prezenţa la un pacient a două sau mai mulţi agenţi patogeni asociaţi este numitǎ infecţie H.I.V...

Animale de casă. Sunt preferate pentru a asigura compania unor persoane. Aceste animale prin faptul că sunt scoase din mediul lor de creştere, lipsite de viaţă, uneori apatice, plictisite aduc un mare deserviciu din acest punct de vedere. Imaginea ce mă face să spun acestea este un acvariu destul de mic în care se găseau două- trei broaşte ţestoase ce toată ziua se loveau cu capul de pereţii acvariului. Asemeni sunt crescuţi şi unele păsări de apartament (papagali). Pentru a cînta sunt ţinuţi despărţiţi de perechea sa. Cîntecul fiind de fapt cel mai trist cîntec, o căutare a partenerei, etc.. Uneori se găseşte o scuză spunînd că prin traiul animalului destul de lung i-am prelungit viaţa. O viaţă în captivitate tot o viaţă în captivitate este.

Cercetǎtorii moderni spun cǎ o igienǎ cît mai bunǎ presupune spǎlarea cît mai deasǎ, pe mîini, pe piele, pentru a îndepǎrta de pe piele a microbilor a bacteriilor şi a unor acizi graşi generaţi de glandele sudoripare. Apare o contradicţie în ceea ce se doreşte şi ceea ce se oţine. Organismul uman secretǎ prin piele acizi graşi speciali pentru lupta cu bacteriile, fiind foarte eficienţi.  Prin spǎlarea pe mîini, pe corp se îndepǎrteazǎ în totalitate aceşti acizi graşi. Lipsa acizilor graşi face ca bacteriile rǎmase sǎ se dezvolte în mod exponenţial, afectînd pielea şi mucoasele. Urmează un atac mai puternic a bacteriilor, care fac loc ulterior la instalarea unor micoze sau chear a unor infecţii virale.

În un organism boala apare pe sistemele mai importante ale organismului,(psihic, emoţional, spiritual) iar mai apoi boala ajunge şi se instaleazǎ pe corpul fizic. De exemplu comportamentul tip sifilitic, concretizat prin excesul în relaţii sexuale, este dat de lipsa dragostei pǎrinţilor, lipsa unei relaţii pǎrinţi copii. Aceastǎ despǎrţire se poate instala şi în cazul în care copilul este cazat departe de pǎrinţi, fiind mai vulnerabil în începera unei vieţi sexuale dubioase. Perpetuarea acestei traume, a acestei lipsuri în familie, blocheazǎ funcţionarea normalǎ organismul intoxicîndu-se cronic. Pe aceste toxine se instaleazǎ şi evolueazǎ infecţia în organism. Afacerea alopatǎ nu poate rezolva problemele din sferele mai înalte ale organismului, cǎutînd sǎ mascheze problema sǎ o ascundǎ. În afacerea alopatǎ şi în tratamentele cu antibiotice infecţia se cronicizeazǎ, iar  în aproape 70 % din cazuri apare o recidivǎ a infecţiei.

Dau în continuare ceva incredibil dar adevărat din funcţionarea unui spital. Această schemă este pur teoretică orice asemănare cu spitalele din România este pur întîmplătoare. Un spital este proprietatea, prin fapt al Ministerului Afacerii Alopate, iar toate activităţile din cadrul spitalului sunt subordonate acestui minister. Apare un lucru interesant, în care o anumită activitate desfăşurată de spital este evaluată de spital cu un anumit preţ. O anumită operaţie efectuată de medicii din spital este evaluată la 100 000 euro. Spitalul închiriază Ministerului Afacerii Alopate toate aparatele din spital ce sunt propietatea ministerului, personalul care face operaţia este angajat şi plătit de Ministerului Afacerii Alopate, medicamentele administrate înainte şi după operaţie sunt plătite de Ministerului Afacerii Alopate. Înainte de operaţie pacientul este internat, iar spitalul închiriază în fierare zi Ministerului Afacerii Alopate patul pe care stă bolnavul, medicamentele ce sunt administrate, sunt plătite de Ministerului Afacerii Alopate, etc..  Totul se sparge în capul bolnavului. Din banii de pe taxele sale s-au construit spitalele iar mai apoi plǎteşte greu pentru o operaţie, consultaţie, analizǎ.

Go to top