În 1885-1886 Victor Babeş identifică la persoanele infectate cu bacilul tuberculos microbi de asociaţie care profită de slăbirea organismului şi se asociază la distrugerea lui. O mare descoperire: BACILUL KOCH Dr. Radu Iftimovici Editura Ştiinţificǎ Bucureşti 1966

La pacienţii infectaţi cu H.I.V. în stadii avansate se observă o reacţie pozitivă la administrarea tuberculinei şi a candidinei (substanţe toxice întîlnite în focarele de tuberculoză şi candida). Infecţia cu virusul imuno-deficienţei umane(H.I.V.)”  scrisă de Ludovic Păun

Ca să definesc unu sindrom de  imuno deficienţă cel mai aproape de adevăr este existenţa în un pacient a doi sau mai mulţi agenţi patogeni  asociaţ. Sunt şi vaccinuri care introduc în organism doi agenţi patogeni asociaţi .

Organismul pacientului cu H.I.V. 1 (MUMPS) cronic duce o luptă acerbă, pe care o pierde zi de zi. Prin scăderea sistemului imunitar apar noi infecţii cărora organismul nu le poate face faţă. Treptat se instalează alte tipuri de bacterii şi de viruşi care mai de care mai distrugătoare.

S.I.D.A. este de fapt o multitudine de infecţii, unele se transmit pe cale sexuală (herpes, sifilis, candida), iar altele prin transfuzii sau prin contact cu pielea pacientului. Aceasta reiese şi din ineficienţa terapiei cu un singur retroviral.

Jaffe HW şi colaboratorii remarcă (National case-control study of Kaposi’s sarcoma and Pneumocystys Carinii in homosexual men : Part 1 , Epidemiologic results . Ann Inte Med 1983 ; 99:145-151) în studiul clinic intreprins de ei pe cazurile de homosexuali cu S.I.D.A. că 86% au istoric de gonoree şi 68 % au istoric de sifilis .

În timpul infecării cu virusul Mumps, ce se realizează prin o picătură de salivă, urmează o luptă a întregului sistem imunitar cu acest virus. În prima etapă virusul se instalează în parotide şi aici începe lupta, fiind antrenat mai multe componente ale sistemului imunitar. Fiecare etapă a infecţiei sunt stimulate anumite componente a sistemului imunitar. Reacţia imunitară a organismului este ca un lanţ, iar funcţionarea unei componente ţine de funcţionarea ansamblului întreg.

O altă definiţie a S.I.D.A. este blocarea sistemului imunitar prin introducerea agentului patogen (în timpul vaccinării) în organism în alt mod decît calea naturală de infectare. În acest fel anumite componente ale sistemului imunitar sunt blocate, infecţia ce are loc nu antrenează toate componentele sistemului imunitar, răspunsul imun este denaturat. Bacilul Koch se răspîndeşte  prin aer dar în timpul vaccinării se administrează în sînge. Mumps  produce infecţia prin salivă dar se administrează prin sînge. Cel mai mare dezastru în acest caz se produce la administrarea agenţilor patogeni ce au cale de transmitere contactul cu pielea unui om infectat.   

În acest caz a se vedea capitolul Viruşi Asociaţi H.I.V..

O altă problemă ce apare în cazul persoanelor cărora au fost vaccinate cu BCG. Prin administrarea în mod repetat a vaccinului urmat de testarea pentru a vedea dacă  reacţia intradermică este pozitivă tulbură în mod fundamental sistemul imunitar. Persoana respectiv este conform tipurilor constituţionale homeopate calcareea carbonica iar în urma intoxicaţiei repetate cu elemente ale vaccinului BCG din mai multe puncte de vedere are şi elemente de tip fluoric.

Ce se întîmplă în timpul vaccinării B.C.G.?

Orice agent patogen introdus în organism pentru a se replica nestingherit trebuie să producă toxine, care blochează în mare parte funcţionarea sistemului imunitar.

În acest caz pentru a se vedea dacă pacientul a dobîndit imunitate la bacilul Koch, se foloseşte cea mai proastă soluţie, se introduc sub piele toxinele ce rezultă de la un pacient cu infeţie cu bacilul Koch cronică. Sistemul imunitar este blocat, bacilul Koch este pe zi ce trece mai puţin stingherit. După două trei administrări succesive a vaccinului şi a toxinelor pentru a vedea daca vaccinarea a fost eficientă, sistemul imunitar pierde lupta şi devine pozitiv la reacţia intradermică. Această reacţie evidenţiază că în organismul pacientului s-a instalat un focar de tuberculoză. Dacă reacţia la tuberculină este pozitivă în cazul unei bovine, acel animal se omoară şi se arde, pentru a preîntîmpina apariţia de noi infectări cu bacilul din animalul bolnav.

În timpul vaccinării apar următoarele probleme :

1.Cantitatea de viruşi introduşi în organism este foarte mare. În cazul oreionului infectarea se face cu particule de salivă. Pentru a remedia aceste lucruri oamenii în alb au găsit soluţia administrării vaccinului astfel încît calea de pătrundere în organism a viruşilor din vaccin să fie diferită de calea de pătrundere în organism a viruşilor din natură. O altă cale de rezolvare ar fi scăderea virulenţei viruşilor prin înmulţirea lor pe ouă, etc ..

2.O altă problemă ar fi repetarea vaccinurilor, pentru a obţine răspunsul imun scontat, imunitatea nu apare de la prima doză a vaccinului.

3.O altă problemă este administrarea vaccinurilor combinate din doi sau mai mulţi virusuri. Nu se ştie cum accţionează aceşti viruşi împreună.

4.Nu se fac analize care să vadă dacă pacientul nu are o problemă de sănătate ce impune refuzarea vaccinării.

5. Nu se fac analize după vaccinare să se vadă dacă nu a fost afectat sistemul imunitar.

O altă problemă ar fi aceea a recombinării virusului Mumps în interiorul organismului uman. Prin vaccinare se introduce în organism o tulpină, iar prin reinfectare cu o tulpină nouă se produce un nou tip de virus mult mai virulent.

4 septembrie 2010. În cartea „Infecţia cu virusul imuno-deficienţei umane(H.I.V.)”  scrisă de Ludovic Păun am observat că raportul dintre numărul pacienţilor de sex masculin şi cel de sex feminin este în Europa şi SUA de 13/1 iar în Africa 1/1 . Această discrepanţă o pun pe seama infecţiei cu blenoragie ce este cred eu un agent patogen asociat în comprommiterea sistemului imunitar. În cadrul acestei infecţii raportul între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin este de 9/1 . Consider infecţia netratată cu blenoragie ca prim factor în declanşarea S.I.D.A. la pacienţii din S.U.A. şi Europa . Totodată datorită egalităţii dintre numărul de pacienţi de sex masculin şi numărul de pacienţi de sex feminin în Africa cred că infectarea s-a realizat numai prin vaccinuri.

Un alt aspect al infecţie cu H.I.V. este numărul ridicat(de pînă la 10 ori) al bolnavilor în mediul urban faţă de bolnavii din mediul rural întîlnită în Zair. „Infecţia cu virusul imuno-deficienţei umane(H.I.V.)”  scrisă de Ludovic Păun. Acest raport este mai ridicat datorită gradului mai ridicat de vaccinare a persoanelor din mediu urban.

În cartea UN NOU MODEL DESPRE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ de George Vithoulkas se scot în evidenţă cîţiva factori ce agravează evoluţia infecţiei cu H.I.V. 1, printre care: infecţii gonoreice, unele istorice de sifilis, tratamente cu antibiotice.

Numeroase alte studii arata legătura între bolile venerice şi răspîndirea virusului H.I.V.. George Vithoulkas De fapt sunt două feţe ale aceeaşi monede, neputînd despărţi infecţia cu virusul H.I.V. de unele infecţii sexuale din antecedente.

Pentru a reliefa blocarea sistemului imunitar în momentul delanşării S.I.D.A. voi face o paralelă între evoluţia unei infecţii cu mumps(H.I.V.) la un pacient şi evoluţia infecţiei cu H.I.V.(mumps) la un  pacient cu sistem imunitar în bună stare. Decalnşarea S.I.D.A. este după 6-8 săptămîni de luptă acerbă cu viruşii şi bacteriile din organism. Organismul este tulburat în totalitate infecţiile se desfăşoară în tot organismul(sistem digestiv, sistem nervos central , etc.  ) În cazul infecţiei clasice cu mumps (H.I.V.) organismul luptă între 3-5 săptămini, după care are imunitate împotriva mumps (H.I.V.). Infecţia este localizată. Nu cuprinde decît unul dintre sistemele organismului.

Profesorul Montagnier , în Le Monde din 23 mai 1987 a stabilit fără îndoială o agravare a infecţiei cu H.I.V. în momentul administrării unor vaccinuri propune : „Poate ar trebui să se organizeze rapid depistarea copiilor sero-pozitivi înaintea vaccinării lor”.

Robert R. Redfield şi Al Walter Reed, de la Army Institute of Research al Department of Virus Disease în revista The New England Journal of Medicine, vol. 316, nr.11 , 12 martie 1987 : „Acest caz arată că prima vaccinare antivariolică a persoanelor purtătoare de virus al S.I.D.A.(H.I.V.=MUMPS) prezintă riscul ca vaccinul să declanşeze boala şi ca vaccinările multiple să poată accelera dezvoltarea S.I.D.A.. Mai mult acest caz ridică întrebări îngrijorătoare în ce priveşte siguranţa ultimă a vaccinurilor clonate pe virus vaccinia în ţările în curs de dezvoltare în care S.I.D.A. se propagă din ce în ce mai mult.”

Robert Gallo în London Times din 11 mai 1987 declara :

„Relaţia dintre programul de vaccinare al OMS în efortul său de a eradica variola în ţările lumii a treia şi epidemia de S.I.D.A. reprezintă o ipoteză interesantă. Nu spun că aceasta s-a petrecut de fapt, dar timp de ani de zile, am spus mereu că folosirea vaccinurilor din viruşi vii (aşa cum se practică în Africa ) poate activa un virus adormit ca cel al bolii S.I.D.A.. ” Doctor Louis de Brouwer Virusul variolei este virus asociat virusului H.I.V. (mumps).

La unele vaccinuri ca substanţe adiacente se foloseşte inclusiv săruri de mercur. Prin introducerea acestor săruri în cazul unor pacienţi seropozitivi ,vaccinaţi împotriva hepatitei B, se intoxică pacientul cu toxine specifice dezvoltării unor infecţii urinare, ducînd la sensibilitate faţă de acele tipuri de viruşi, iar mai apoi la declanşarea S.I.D.A. .

La 90% din persoanele cu S.I.D.A. se observă complicaţii din cauza unor infecţii cu bacilul Koch. „Infecţia cu virusul imuno-deficienţei umane(H.I.V.)”  scrisă de Ludovic Păun

Unele din testele imunologice (Elisa) iesă pozitiv dacă pacientul are o infecţie cronică cu mictobacteria din vaccinul BCG.

Testele Elisa şi imunofluorescenţă devin pozitive atît la oreion cît şi la H.I.V. By CLAES  ORVELL, I*  ROBERT RYDBECK  2 AND  ARTHUR  LOVE

Mult stimatul meu coleg în cartea: VACCINAREA: EROARE MEDICALĂ A SECOLULUI  PERICOLE ŞI CONSECINŢE domnul Doctor Louis de Brouwer a afirmat că un val de infecţii cu H.I.V. s-au declanşat în S.U.A. în momentul administrării vaccinului împotriva hepatitei. De fapt declanşarea s-a produs din cauza intoxicaţiei cu unele săruri ale mercurului ce se găsesc în vaccinuri dar şi în sîngele pacienţilor infectaţi cu sifilis, conform teoriei lui James Tyler Kent care spune că infecţia a apărut ca urmare a apariţiei în organism a toxinelor respective. În cazul infecţiilor urinare, introducerea în organism a sărurilor de mercur au declanşat boala.

Concluzie:

1.Multe din problemele de sănătate existente sunt date de tratamentele alopate, neexistenţa unor standarde de calitate, a unor teste complete şi competente. O anumită infecţie se tratează cu antibiotice dar nu se verifică după un an doi dacă anticorpii specifici acelei infecţii au dispărut semn clar că infecţia s-a tratat cu succes.

Dăm în cotinuare un  exemplu: În urma unor teste se observă prezenţa în organism a unui anume tip de anticorp specific unui anumi tip de virus sau bacterie. Se începe tratamentul iar pacientul este ţinut sub observare pînă în momentul în care dispar anticorpii din organism, deci nu mai este nici un fel de focar în organism. În tratamentele alopate se administrează un antibiotic în cazul unei infecţii, infecţia evoluează spre o infecţie cronică, boala ascunzîndu-se mai bine în organism. În urma tratamentului de lungă durată cu antibiotice se formează o tulpină mai rezistentă a bacteriei, apare o epuizare a glandelor endocrine, apare o candida sau alte infecţii fungice.

2.În principiu, majoritatea celor ce ajung cu sistemul imunitar la pămînt sunt cei care în urma  vaccinării B.C.G. au ieşit pozitiv, deoarece în organism s-a instalat o infecţie cronicǎ.

3.Infecţia cu bacilul Koch este pusă în evidenţă cu ajutorul testului Elisa. Dacă pacientul are negativ testul Western-Blot, atunci se spune pacientului că la testul Elisa a ieşit o reacţie fals pozitivă. Nu se merge mai departe cu teste mai specifice care să determine ce tip de infecţie este în organism, cum se tratează. Orice liniuţă ieşită pozitivă la aceste tipuri de teste ar trebui căutată ce se ascunde, prin teste mai specifice inclusiv prin teste ce separă geomul virusului.

Tratamentul vizeazǎ rezolvarea pas cu pas a acestor probleme prezentate mai sus, începînd de la cei mai mari agenţi patogeni(paraziţii intestinali), urmînd apoi candida şi bacilul Koch, iar viruşii la urmǎ.

Datoritǎ asemǎnǎrii între simptomele unui pacient infectat cu H.I.V. şi a materiei medica recomandatǎ pentru ciuperca Amanita Phalloides, inclusiv Simptomul principal, se recomandǎ ca în o anumitǎ etapǎ a tratamentului sǎ se administreze şi remediul homeopat Amanita Phaloides.

Totodată în primă parte tratamentul homeopat se administrează concomitent cu medicamentele alopate. Se mai recomandă o cură de acizi graşi esenţiali din mai multe surse(peşte, oaie-seu, vită, etc.), şedinţe de helioterapie (pentru a rezolva unele infecţii ale pielii).

Go to top