Una din definiţiile cele mai sugstive a ce este H.I.V. am găsit în cartea Boli Infecţioase de Mircea Chioltan volumul 15 pagina 617

La copii, printre primele manifestări clinice sugestive s-au descris mai ales:

-parotidita cronică bilaterală

-oprirea în dezvoltarea staturo-ponderală.

Cel de-al doilea simptom este dat de atacarea de către virusul mumps (H.I.V.) a paratiroidei, responsabilă printre altele şi de metabolismul calciului în organism.

După ani şi ani de cercetǎri am observat cǎ la mai toţi pacienţii infectaţi cu acest virus în stadiile mai avansate ale bolii se umflǎ gandele parotide şi glandele paratiroide cum se vede în filmul urmǎtor:

 http://www.youtube.com/watch?v=68I7JlVhuhY

numit When HIV becomes AIDS. De aici concluzia cǎ virusul H.I.V.1 în aproximativ 70 % din cazuri e de fapt o parotidită cronică {o infecţie cronicǎ cu virusul mumps=oreion}. Doamna doctor în filmul respectiv spune că în majoritatea persoanelor infectate se întîlneşte umflarea unor mici glande din gît, glandele parotide şi paratiroide, pe lîngă apariţia a peste 20 de infecţii oportuniste. O altă concluzie pe care o putem trage este că în cele 70% din cazuri este implicat mumps iar în 30% din cazuri este implicat alt tip de virus, de aici greşeala, fiind de fapt mai multe boli cu simptome diferite.

În cazul în care se face testul Western-blot la un pacient infectat cu virusul mumps epidemiologic, consider ca o confirmare a acestei cărţi dacă testul iese pozitiv la o membrană de înveliş (în acest caz se caută în sîngele pacienţilor înfectaţi cu H.I.V. prezenţa a 3 viruşi diferiţi ) şi o bandă secundară (p66/p51 reverstranscriptaza , p55 genă specifică tuturor retroviruşilor, etc.).

Ca o paranteză afirm că pacienţii infectaţi cu mumps epidemiologic sunt pozitivi la testul Elisa şi la testul de imunofluorescentă. CLAES ORVELL, I* ROBERT RYDBECK,  ARTHUR LOVE.

Un alt aspect demn de relatat este faptul că la mai toţi pacienţii cărora li se face vaccinul combinat împotriva virusurilor: mumps, rujeolă, rubeolă după o perioadă de timp destul de scurtǎ, devin pozitivi la testele de determinare H.I.V.. Mişto nu?

În continuare voi da asemănări între H.I.V. 1 şi mumps din toate punctele de vedere:

1.Genomul H.I.V. are două ramuri de 9K iar genomul mumps are o singurǎ ramurǎ de 18 k. Ca idee nu se poate ca H.I.V. cu numai 9K în genom să codifice pînă la patru cinci membrane de înveliş.

2.Au proteinele din care sunt construiţi ambii viruşi sunt asemănătoare. Testele Elisa şi imunofluorescenţă devin pozitive la ambii viruşi. By CLAES  ORVELL, I*  ROBERT RYDBECK  2 AND  ARTHUR  LOVE

3.Virusul mumps are o structură exterioară asemănătoare cu a H.I.V..

4. Afectarea de ambii viruşi a parotidei.

5. Meningita se întîlnesc de asemeni în evoluţia ambilor tipuri de viruşi.

6. Tabloul clinic în ambele infecţii este similar . „ greaţă şi vomă, intoleranţă digestivă, stare de rău curbatură cefalică şi tulburări ale senzitoriului – cu delir şi agitaţie moderată.” Boli infecţioase Mircea Cioltan Editura Medicală

7. Infecţia cu virusul mumps dă imunitate pe viată. Am întîlnit un caz în care pacientul prezenta imunitate la H.I.V.(a avut oreion în copilărie).

8.Pancreatita.(În stadiile mai avansate însoţită de diaree)

9. Miocardita.

10. Infecţie a parotidei.

11. Creştera în volum a ficatului. Cresc transaminazele serice.

12. Scade viteza de coagulare  a sîngelui.

13.  Creşterea în volum a splinei.

Diferenţele dintre evoluţiile infecţiilor constă în durata mare de evoluţie a infecţiei cronice cu H.I.V. în comparaţie cu durata destul de limitată de evoluţie a infecţiei cu mumps limitată la cel mult o lună.

H.I.V. este o umbrelǎ care acoperǎ minciunile privind sistemul de detecţie a viruşilor, (un virus nu poate avea pînǎ la patru proteine de înveliş, de fapt se determinǎ doi s-au mai mulţi agenţi patogeni asociaţi)

H.I.V. este o minciunǎ care acoperǎ modul defectuos de abordare a tratamentului:

1. Un organism intoxicat este bolnav. Aducerea unor noi toxine în organism doar acoperǎ simptomele iniţiale nu le înlǎturǎ. Aceasta este una din cauzele eşecului în tratarea unor bolnavi cronici.

2. Nu se dǎ nici un fel de dietǎ în tratament, deşi aceasta ar trebui sǎ fie acţiunea principalǎ în vederea unei însǎnǎtoşiri depline.

3. Apare urmǎtoarea problemǎ: În afacerea alopatǎ sunt foarte puţine principii active, de gen antibiotice, şi de aici imposibilitatea rezolvǎrii eficiente a tuturor infecţiilor cu care se confruntǎ omul. Un studiu efectuat în Franţa a evidenţiat cǎ sunt multe medicamente împotriva rǎcelilor dar multe dintre ele fiind complet ineficiente, urmînd sǎ se cearǎ sǎ se înceapǎ un studiu pentru a evidenţia care dintre ele sunt sau nu eficiente.

4. Prin introducerea în definiţia H.I.V. a mai multor infecţii(boala are mai multe simptome), şansa de vindecare prin tratamentul alopat a scǎzut la minus infinit.

5. Nu se trateazǎ „infecţiile oportuniste” altfel spus agenţii patogeni asociaţi infecţiei H.I.V..

Go to top