O anumită societate dacă a ajuns la un grad de armonie, la un grad de pace de coexistare, de înţelegere între semenii săi naşte o civilizaţie. Prin această armonie între semeni se asigură un progres real în societate atît în plan material dar şi în plan spiritual.

Unul dintre aspectele cred eu ale unui început de civilizaţie este respectul faţă de oameni, respectului faţă de părinţi, respectului faţă de viaţă.

Lipsa acestui respect duce la o societate primitivă, societate întîlnită în organizarea haitelor de lupi, a triburilor de canibali, în care se deosebeşte lupul alfa (o personalitate dintre cele mai importane) şi lupul omega ( dintre cele mai puţin însemnate personalităţi).

Una dintre exemplele cele mai elocvente ale unei societăţi primitive este societatea din S.U.A., care a promovat în mod explicit această lipsă de respect pe toate planurile. În acest caz este demn de remarcat lipsa de respect al guvernului S.U.A. faţă de propriul popor prin menţinerea unor cheltuieli militare ridicate ce se duc la 25-30% din Produsul Intern Brut, creştera în mod exagerat al colectării de taxe, etc.  îngreunînd în mod excesiv viaţa poporului. Un alt aspect al lipsei de respect este lipsa în acest stat a unor legi viabile în domeniul producerii medicamentelor, ce a dus la apariţia a tot felul de principii noi în medicina alopată ce au îmbolnăvit aproape 80% din populaţia de pe glob. De fapt deviza „America este ţara tuturor posibilităţilor” se poate traduce prin nu avem respect faţă de nimeni, prin corupţie, mită, intimidare, putem face orice pe acest pămînt. Un alt aspect al aceste lipse de respect sunt unele legi mai vechi care spun că dacă un om dacă nu are moştenitor legal averea sa revine statului.

Eu consider cǎ rǎzboiul este o formǎ de canibalism, un canibalism mai înfiorǎtor, mai respingǎtor. Armele atomice şi alte arme de distrugere în masǎ (biologice, chimice, etc.) sunt o formǎ crasǎ de cǎlcare a poruncii «Iubeşte-ţi aproapele cum te iubeşti pe tine însǎţi », activitǎţi ce sunt distructive pentru sufletul acelor popoare, îndepǎrteazǎ popoarele de Dumnezeu, iar prin aceasta se distruge orice urmǎ de civilizaţie în acel popor. Aceastǎ stare de fapt este întreţinutǎ de un sentiment de superioritate, cǎ statul respectiv este primul în cutare domeniu etc.. Prin aceastǎ superioritate se îndepǎrteazǎ de Dumnezeu, de Duhul  Sfînt. Treptat, treptat acele popoare revin la organizarea tribalǎ. Dau în continuare un mic exemplu: Copii au în genere o pǎrere despre ei foarte bunǎ, exagerat de bunǎ, ceea ce duce la conflicte în momentul în care sunt doi copii în aceeaşi camerǎ. Similar sunt şi aşa zisele marile puteri industriale, ce au tot timpul ceva de împǎrţit cu cei din jur. Faptul cǎ ai o pǎrere prea  bunǎ despre tine ce nu ţine cont de realitate este de fapt o boalǎ psihicǎ, fie dacǎ ne referim la o persoanǎ sau la o societate.

Un alt aspect al cursei înarmǎrilor îl intîlnim în cazul statelor care au furat în timp de la alte state, fie prin tot felul de coloni(Marea Britanie, Franţa, Rusia), abuzuri, au obsesia de a nu fi furate, de a aloca cît mai mulţi bani pentru apǎrare, pentru tot felul de sisteme defensive, ofensive, etc.. Dupǎ aceste state s-au luat şi state mai civilizate cum ar fi China şi India. O formǎ mai gravǎ a acestei boli se gǎseşte în cazul S.U.A..

Prin promovarea acestei societăţi bolnave se distruge orice cercetare fundamentală se îngroapă, tot ce este bun şi frumos în acel popor, societatea respectivă degenerează ducînd la dispariţia acelei culturi, la dezmembratrea acelui stat.

La polul opus demne de remarcat, sunt societăţile Chineză şi Indiană care prin armonia la care au ajuns au au creiat spaţiul optim naşterii unor civilizaţii. Demn de amintit din înţelepciunea chineză este sistemul complex de medicină numit acupunctura, o scriere deosebită, sistemul de armonizare a omului prin construcţii numit feng shui, cunoştinţe extraordinare privind mediul, prelucrarea metalelor, utilizarea plantelor medicinale, astronomie, etc.. Una dintre cele mai mari realizări ale culturii şi civilizaţiei indiene este sistemul de numărare, care a înlocuit sistemul roman de numărare, cunoştinţele de medicină (aiurveda), construcţii etc.

Un alt aspect al decǎderii morale a societǎţii este promovarea unui învǎţǎmînt şi a tot felul de activitǎţi mixte, cǎmine în care se locuiesc împreunǎ fetele şi bǎieţii, în care se învaţǎ în aceeaşi clasǎ şi tineri şi tinere, tot felul de abuzuri sǎvîrşite de tineri asupra altor tineri pentru a pǎrea mai grozavi în ochii tinerelor.

De obicei datoritǎ unei anumite gene moştenitǎ de la maimuţe, (instinct primar+hormoni), unii tineri sunt atraşi de toate tinerele din grupul respectiv. Omul fiindui necesar şi o activitate socialǎ tinerele sunt prinse între ciocan şi nicovalǎ, tinerele ce nu cedeazǎ la insistenţele sexuale sunt respinse de grupul lor. 

Un alt aspect întîlnit este instalarea unei atmosfere destul de grele în clasǎ. Unul din cei mai rǎi dintre tineri dǎ tonul la tot felul de prostii inclusiv la a lipsi de la ore a se prezenta nepregǎtiţi la ore a face glume proaste, vulgare la adresa tinerelor, profesorilor, direcţie de fǎcut prostii ce se acutizeazǎ, fiecare aduce la acea prostie îmbunǎtǎţiri considerabile. Un  tînǎr vorbeşte urît cu un profesor şi dacǎ aude cǎ unele fete rîd sau este apreciat atunci apare o nouǎ direcţie de fǎcut prostii în grupul acela. Totul porneşte din dorinţa de a impresiona a tînǎrului a fi apreciat mai ales faţǎ de sexul opus.

De exemplu un tînǎr mai slǎbuţ cu capul va considera cǎ dacǎ o tînǎrǎ rîde de glumele lui, cǎ acea tînǎrǎ doreşte sǎ înceapǎ o activitate sexualǎ cu el, deşi acea tînǎrǎ este fatǎ şi nu ştie de bǎrbat. Urmeazǎ mai apoi un asediu din partea tînǎrului, dar şi din partea grupului din care fac parte, fata fiind respinsǎ, pînǎ ce fata cedeazǎ insistenţelor respectivului. Tînǎra respectivǎ mai apoi este pǎrǎsitǎ de tînǎr, cucerirea ei fiind de fapt un joc, o încercare menitǎ a demonstra puterile tînǎrului. Am întîlnit acest aspect de nenumǎrate ori. Un asemenea tînǎr întrebat de ce a distrus fata, a rǎspuns cǎ a vrut numai sǎ-i vadǎ fundul şi atît.  Mai apoi tînǎra se macheazǎ, se rujeazǎ, acestea fiind principalele sale activitǎţi pentru a avea pe cineva în pat în noaptea urmǎtoare. Tînǎrul ce face aceasta este pierdut pentru împǎrǎţia cerurilor, deoarece nu va practica în viaţa lui rugǎciunea inimii, dar şi tînǎra este pierdutǎ deoarece apar tot felul de pendulǎri în viaţa sa, umbre, divorţuri, copii din mai multe mariaje prezenţi sub acelaşi acoperiş, copii nedoriţi din mariaje anterioare, copii ignoraţi, copii avortaţi, infecţii sexuale, etc.. Tot acest rǎu porneşte de la începerea prematurǎ a vieţii sexuale. Toatǎ viaţa va trǎi cu regrete. Tînǎra respectivǎ considerǎ cǎ persoana cu care se culcǎ prima oarǎ cǎ va fi primul şi unicul bǎrbat, dragostea vieţii ei, pune totul pe tavǎ şi dǎ tînǎrului inima ei, dar el nu apreciazǎ aceste sentimente şi calcǎ în picioare inima fetei. Tînǎra va avea toatǎ viaţa inima înfieratǎ de fapta tînǎrului, i se distruge iremediabil viaţa sentimentalǎ, nu mai poate iubi din toatǎ inima.  Tînǎra dacǎ se va cǎsǎtori cu tînǎrul ce îl iubeşte şi va întemeia o familie, fiind domnişoarǎ la intrarea în viaţa de familie, toţi copii rezultaţi din aceastǎ unire vor fi bineuvîntaţi de dragostea pǎrinteascǎ, vor fi binecuvîntaţi de Dumnezeu. Înţelepciunea poporului Român a gǎsit numeroase vorbe printre care: «Prima dragoste nu se uitǎ.»;«Fata a fost stricatǎ de cǎtre tînǎr.»

Prezenţa la un tînǎr (fatǎ sau bǎiat) a unui comportament deviant, aberant, denotǎ o copilǎrie lipsitǎ de dragoste, o familie dezorganizatǎ, dezumanizatǎ, lipsa mamei sau a dragostei mamei în copilǎrie, familie în care lipseşte dragostea dintre soţi, din cauza unei traume puternice în viaţa unuia sau a ambilor soţi. Urmare a acestui comportament aberant se instaleazǎ numeroase infecţii sexuale(herpes genital, etc. ce duc la o o necesitate mai deasǎ a relaţiilor sexuale), boli de piele, etc.. Aceastǎ vinǎ o poartǎ şi familiile tinerilor (fiindcǎ nu i-au iubit) dar şi societatea care a îndepǎrtat pe copii de pǎrinţi. Copii nǎscuţi din relaţii întîmplǎtoare, duc cu ei aceastǎ traumǎ, perpetuînd mai departe modul lor greşit de viaţǎ.

 BAZA UNEI SOCIETǍŢI ESTE DE FAPT CURǍŢENIA MORALǍ A FIECǍRUI PARTICIPANT AL SOCIETǍŢII RESPECTIVE, RESPECTUL, CE DUCE LA O MAI BUNǍ VIAŢǍ SPIRITUALǍ, LA O VIAŢǍ BINEPLǍCUTǍ LUI DUMNEZEU. FIECARE DIN CETǍŢEAN ESTE O MICǍ ROTIŢǍ, IAR O MICǍ PROBLEMǍ LA UNUL DIN CETǍŢENI SE REFLECTǍ ASUPRA ÎNTREGII SOCIETǍŢI.

Go to top