Aspirina este acid acetil-salicilic. Este un produsă din acidul salicilic ce reacţionează cu acidul acetic rezultînd un acid mai slab acidul acetil-salicilic.
Producerea aspirinei a început prin observarea că la un pacient ce avea tot felul de probleme gastrice, date de anumite infecţii, în popor se administra coajă de salcie, ce conţine printre altele şi acidul salicilic. În coaja de salcie cele mai importante substanţe sunt taninurile care sunt de fapt nişte antibacteriene cu spectru foatre larg, dar cu o formulă foarte compleză, imposibil de sintetizat şi de comercializat. Industria farmaceutică a preferat să comercializeze numai acidul salicilic, ce este uşor de fabricat şi de comercializat.
În interiorul tubului digestiv în urma reacţiei cu acidul clorhidric se produce acidul salicilic şi o clorură a acidului acetic.


Bacteriologul englez F. Berheim a observat că acidul salicilic şi acidul benzoic creşterea consumului de oxigen a bacilului Koch, afirmînd în un articol publicat în „Science” în 1940 că aceşti acizi fac bacilii respectivi să respire mai bine. În anul 1946 englezul I. Lehman a produs un medicament chimic Para Acid Salicilic ce paralizează metabolismul bacilului Koch, utilizînd aceeaşi cale de intrare în celulă ca şi acidul salicilic.


 De ce pînă în zilele noastre se continuă producerea unor preparate alopate (aspirina) ce fac bacteriile să respire mai bine este greu de explicat.
Întrebarea pe care o pun este cîte din bacterii şi viruşi sunt făcute să respire mai bine de către unele preparate alopate. Propun chear la introducerea în uz un test prin care să se evidenţieze efectul preparatelor asupra unor culturi de bacterii şi viruşi, reacţia chimică a acestor preparate astfel încît să se vadă cum se descompun aceste preparate, cum sunt metabolizate de organismul uman.

Go to top